ORARIUM

Timpul pe toate lumile — un etalon, două formule, patru ceasuri. Fișier unic, offline, fără urmărire.

Atinge un corp pentru detalii, exemple concrete și calculul ceasului. fază reală = ora derivată din orientarea corpului și din poziția lui pe orbită; ritm = ziua locală reală, dar cu origine convențională (J2000.0 = miezul nopții la meridianul 0), pe care o poți ancora la ora unei misiuni.

Ideea: separăm ce bate, ce simțim și ce se sincronizează

Pe Pământ „ora” amestecă trei lucruri: cât de repede merge un ceas, unde e soarele pe cer și cât de departe e interlocutorul. Pe alte lumi aceste trei lucruri se despart. Metoda ORARIUM le tratează separat și le recompune cu două formule valabile pentru orice corp, de la Mercur la o cometă.

⚛️

1 · Ceasul-Etalon

Secunda SI, aceeași peste tot. Fiecare corp primește un Timp Local de Suprafață (TLS): timpul propriu al unui ceas atomic de pe suprafața lui echipotențială de referință, analogul lui TT al Pământului. În medie, TLS diferă de UTC printr-o rată ρ calculabilă, la care se adaugă termeni periodici mici și o origine stabilită prin convenție. Pentru Lună, ρ ≈ 56 µs/zi este cifra din articol. Scara oficială discutată acolo („timp coordonat lunar”) este o scară coordonată înrudită, cu rata și originea fixate prin convenție; ORARIUM folosește timpul propriu al suprafeței.

🌗

2 · Ceasul-Ritm

Ziua solară locală se împarte în 24 ore locale × 60 min × 60 s locale. Ora locală durează Psol/24 secunde SI, deci amiaza e la 12:00 pe orice lume. Ceasul corpului nu se atinge, doar numerotarea zilei se adaptează. Un an se exprimă în zile locale.

🧭

3 · Ceasul-Fază

Care e ora, nu doar ritmul? Faza poate veni din orientarea IAU + efemeridă (planete), din elongația medie (Lună), din MTC (Marte) iar la sateliții sincroni, la asteroizi și la planetele pitice fără orientare IAU în aplicație, deocamdată doar ritmul. Faza lor orbitală cere efemeride dedicate; până atunci ritmul rămâne corect, iar ora se ancorează la prima misiune.

📡

4 · Ceasul-Punte

Lumina are nevoie de minute sau ore. Orice mesaj poartă tripletul (TLS, UTC, ρ); receptorul scade timpul-lumină și aplică ρ, deci reconstruiește evenimentul fără negociere. Pentru Marte, un semnal durează între ≈3 și ≈22 de minute.

Cele două formule

Rata ceasului față de un ceas terestru (se adună potențialele gravitaționale și energia cinetică, în prim ordin):

ρ = (Φ⊕ − Φ_b) / c² Φ = 3·GM☉ / 2a☉ + 3·GM_p / 2a_s + GM_b / R + ½ ω² R² Soare+orbită planetă-mamă suprafață rotație

Ziua solară din rotația siderală și din anul corpului (semnul − pentru rotație directă, + pentru retrogradă):

P_sol = 1 / | 1/P_sid ∓ 1/P_an |

Din cele două formule și din cinci numere (GM, R, Psid, a, direcția rotației) ies toate valorile din aplicație. Pentru Hyperion, cu rotație haotică, nu există zi stabilă: metoda degradează grațios și păstrează doar Ceasul-Etalon.

Calculul pentru Lună, în direct

Rezultatul se potrivește cu cele 56 µs/zi din articol. 1 m de precizie de navigare ≈ 3,3 ns, deci o eroare de 56 µs = ≈16,8 km pe zi dacă nu e corectată.

Răspunsuri la întrebările deschise din articol

  • Cine decide? Conferința Generală pentru Măsuri și Greutăți (CGPM, a 28-a, Versailles) a adoptat, potrivit articolului, o rezoluție ce vizează definirea unei scări internaționale de referință a timpului lunar; alegerea concretă a scării rămâne deschisă. ORARIUM propune forma generală: același mecanism, aplicat fiecărui corp.
  • Altitudine zero? Nu „nivelul mării”, ci suprafața echipotențială medie (geoid generalizat: selenoid, areoid), definită prin potențialul W0. Fiecare metru de altitudine adaugă g·h/c² (vezi calculatorul din fișa fiecărui corp).
  • Rețea de ceasuri? Propunerea ORARIUM: un ansamblu (≥3 ceasuri atomice la sol + relee pe orbită) cu medie ponderată, ca UTC, care produce TLS. Fiecare corp cu prezență umană primește propriul ansamblu.
  • Sincronizare? Propunerea ORARIUM, prin Ceasul-Punte: (TLS, UTC, ρ) în fiecare pachet, plus timp-lumină (dus și dus-întors) din efemeridă.

Limite oneste

Calculul e de ordinul întâi (Soare + planeta-mamă + suprafață + rotație, orbite circulare în medie). Pentru Marte obține ≈488 µs/zi, iar modelele complete din literatură dau ≈477 µs/zi, cu variații periodice de sute de µs din cauza excentricității. Orele „reale” folosesc orientări IAU medii (fără librații) și efemeride kepleriene simplificate: ordinul de mărime al erorii e de minute (verificat pe Marte față de formula Mars24, abatere maximă ≈4 min), nu de secunde. Timpul-lumină e exact la ≈0,5 %. TT = UTC + 69,184 s presupune că nu s-au mai introdus secunde intercalare după 2017. Pentru navigație reală se folosesc efemeride numerice complete.

Ce oră e acolo când aici e…?

Toate lumile la același moment

Ce corpuri pot fi colonizate?

Toate corpurile cu un loc posibil de așezare: Luna, Marte, Mercur (cratere polare), aerostate în atmosfera Venusului, asteroizi, sateliți de gheață și planete pitice. Clasamentul este un indice orientativ, nu o evaluare științifică oficială: combină șapte factori măsurabili cu ponderile tale. Un factor foarte slab trage tot indicele în jos, pentru că un habitat nu compensează lipsa unui lucru vital cu altul în exces.

Ponderile tale

Cum se calculează

Fiecare factor primește un scor 0–1. Indicele este media geometrică ponderată a celor șapte scoruri (minim luat în calcul 0,02), înmulțită cu un factor vital 0,3 + 0,7·min(scor radiație, scor temperatură): un corp prea fierbinte, prea rece sau prea iradiat nu poate urca în clasament prin alte avantaje.

Gravitație g/0,38 g⊕ (max. 1 la ≥0,38 g; scade peste 1 g) Radiație 1 − log₁₀(doză/0,05 mSv·zi⁻¹)/3,5 Temperatură 1 − |T − 290 K|/250 K (T = echilibru radiativ sau valoare măsurată) Presiune 1 − |log₁₀(p/bar)|/3 (vid = 0) Resurse 0,4·apă + 0,2·volatile + 0,2·metale + 0,2·atmosferă Energie 1 − |log₁₀(flux/1361 W/m²)|/2 Acces 1 − log₁₀(1 + timp-lumină minute)/log₁₀(301)

Dozele și temperaturile sunt valori publicate, rotunjite; pentru corpurile fără măsurători directe, doza este cea a unui corp fără atmosferă în spațiul interplanetar (≈1,4 mSv/zi, ca pe Lună). Accesibilitatea măsoară doar distanța radio, nu Δv. Evaluările de resurse sunt calitative.

Hărți ale zonelor de colonizare

Alege un corp. Harta e schematică (grilă de latitudine și longitudine, zone marcate, zi și noapte în timp real), nu o imagine a suprafeței. Coordonatele sunt rotunjite, cu longitudine est pozitivă; zonele „generice” sunt criterii fizice, nu situri validate. Pentru fiecare zonă vezi ora locală, ora Pământului de referință (aleasă sus) și când vine următoarea amiază, în ora Pământului.